EXPERIENȚA ERASMUS I

Ce ne vine în minte când auzim "Erasmus"? Probabil multă distracție departe de casă, plimbări, băutură... și probabil cam atât.
Adevărul este că Erasmus este mult mai mult. Este posibilitatea de a-ți continua o parte din studii la o universitate străină, universitate la care, probabil, nu ți-ai permite niciodată să studiezi. Cel puțin mulți dintre noi nu și-ar permite.
Este ocazia de a intra în contact cu un alt sistem educațional, de a vedea și altceva cum se spune la noi, de a cunoaște persoane noi, culturi noi, mentalități cu totul diferite de a ta.
Am avut ocazia să cunosc foarte mulți studenți Erasmus, din diverse țări, cu diverse motivații în ceea ce privește decizia de a aplica pentru o bursă Erasmus. Însă nu voi vorbi despre ceilalți, voi vorbi despre mine, despre ce m-a motivat și mă motivează pe mine și ce cred că ar trebui să ne motiveze pe fiecare dintre noi.
Am ales să plec cu o bursă Erasmus în Spania. Motivele au fost multe, însă cele mai importante au fost cele legate de cunoașterea unui alt sistem educațional și al unei alte culturi. Am vrut să văd cum e la ei, să pot compara cu modelul nostru și, dacă este posibil, să vin cu sugestii pentru îmbunătățirea sistemului nostru. Asta nu înseamnă că la ceilalți este bine iar la noi rău. Nu. Însă avem multe de învățat de la toți și sunt destule lucruri ce ar putea fi nu neapărat schimbate, cât îmbunătățite.
Am simțit nevoia (ca fiecare dintre noi) să evoluez. Întotdeauna mi s-a părut cumva că societatea românească încearcă să te țină pe loc. Ne este teamă de orice este nou. Nu vrem să deschidem ochii și să privim puțin mai departe. Dacă ceva nu este așa cum știm noi, înseamnă că nu este bun și, ca urmare, nu trebuie să facem.
Tocmai pentru asta am plecat. Întotdeauna am considerat că Dumnezeu a creat Lumea atât de mare tocmai pentru ca noi să mergem și să o explorăm. Sunt absolut convinsă că dacă Dumnezeu ar fi vrut să ne petrecem fiecare secundă din viață în același loc nu s-ar mai fi deranjat atât de mult cu diverse popoare, civilizații, culturi. Ar fi lăsat un singur popor care ar fi vorbit aceeași limbă și ar fi avut aceeași cultură. Însă nu. Dumnezeu ne-a lăsat diversitate tocmai pentru a ieși de acolo de unde suntem și a explora restul creației Sale. În felul acesta ajungem să ne cunoaștem mai bine pe noi înșine, ajungem să ne maturizăm, să evoluăm ca persoane.
Plecând de la cele de mai sus, întotdeauna am considerat obligatoriu ca fiecare persoană să călătorească. Dar nu mă refer la faimoasele noastre vacanțe în Bulgaria, Turcia sau Grecia. Deși sunt binevenite după un an de muncă, mă refer la călătorii făcute pentru cunoașterea acelor culturi. Chiar și într-o astfel de vacanță, să mergem cu mintea cât mai deschisă, cu dorința de a intra în contact cu locuitorii acelor țări, de a le încerca cele mai diverse preparate, de a vedea cum gândesc ei, cum percep viața, evoluția, cultura șamd. Cred că în felul acesta ne vom întoarce mult mai bogați, indiferent cât am cheltuit în vacanță.
Însă revenind la Erasmus. Cum spuneam, fiecare student va pleca având propriile motivații. Unele mai serioase ca altele. Dacă unii pleacă doar pentru distracție, alții pleacă pentru experiența în sine, pentru ce pot învăța și, într-adevăr, reușesc să se întoarcă cu un bagaj de cunoștințe fantastic.
Din punctul meu de vedere este păcat să nu profităm de ceea ce ni se oferă. Simplul fapt (deși în realitate nu e atât de simplu) de a putea studia într-o universitate străină ar trebui să ne motiveze să vrem să participăm cât mai mult și mai activ la cursuri. Doar gândindu-mă că voi avea șansa să cursez niște materii inexistente la noi în România, m-a făcut să aștept cu nerăbdare ziua plecării.
Nu înseamnă că nu trebuie să ne distrăm (deși pentru fiecare distracția are alt înțeles). Însă totul se face cu limite și, cel mai important, ar trebui să ne stabilim niște priorități. Asta ar trebui să o facem oricum în viață. Fără priorități clare vom avea tendința să mergem după cum bate vântul, cum se spune.
Pentru mine, prioritatea numărul 1 a fost să particip la cât mai multe cursuri la care nu am acces în România. Prefer să stau de la 9 dimineața până la 8 seara (așa am cursurile) în facultate și să am acces la niște cursuri la care am visat toată viața. (Pentru cei care vor pleca, nu uitați că, mai întâi de toate, trebuie să alegeți cursuri pe care vi le puteți echivala în țară, întrucât aveți nevoie de 30 credite echivalate pe semestru).
Sunt în Spania de 7 luni și am avut noroc să cunosc oameni minunați. Profesori extraordinari și colegi care știu să diferențieze între studii și timp liber. Am fost surprinsă să văd colegi tineri (19 ani) cu o atitudine și un comportament pe care de foarte puține ori l-am văzut în România. Cel puțin în Universitatea la care sunt înscrisă. Nu vreau să generalizez așa că vorbesc despre ceea ce am văzut concret.
Bineînțeles, cursurile dispun de materiale multimedia. Aproape toți studenții vin la cursuri cu laptop personal. Însă, foarte important, niciodată în timpul cursului nu fac altceva decât să ia notițe (sau să posteze un nou tweet :P). Ca să fac o comparație, din nou cu cazuri concrete, în timpul cursului nu se vorbește - colegii între ei nu își povestesc ce au făcut cu o seară înainte, etc. -
Acum, toate astea nu înseamnă că în Spania, sau în orice altă țară, ar fi raiul pe pământ. Cel puțin dpdv educațional. Nu. Însă avem multe de învățat dacă vrem.
Și eu, ca mulți alții, mă plâng sau mă plângeam de sistemul din România. Însă niciodată nu făceam nimic. În timp, mi-am dat seama că nu pot aștepta întotdeauna să facă ceilalți. Dacă vreau să se schimbe ceva, orice, trebuie să fac eu ceva. Nu putem aștepta la alții. Iar prima schimbare trebuie să fie cu noi înșine, cu mentalitatea noastră, cu felul nostru de a fi, de a ne purta, de a reacționa și interacționa cu ceilalți. Noi suntem societatea românească, fiecare dintre noi. Iar fiecare dintre noi are obligația să schimbe ceea ce nu îi place, iar schimbarea trebuie să înceapă, întotdeauna, cu noi.
Și cel mai important, să ne deschidem ochii și mințile, să reușim să vedem mai departe, să ne dorim întotdeauna evoluția și să nu ne oprim, niciodată, din învățat.
Fiecare zi este o nouă șansă să învățăm ceva despre noi, despre ceilalți, o șansă de a face ceea ce nu am făcut ieri, o șansă de a schimba ceea ce dorim să se schimbe, însă ne este teamă de ce vor spune ceilalți.

EXAMEN TEORIA GENERALA A DREPTULUI. ANUL I, SEM. I

      1. DEFINITIA DREPTULUI

    Teoria generala este disciplina stiintifica ce studiaza ansamblul dreptului, respectiv determinarea lui, articulatiile si esenta lui, alcatuirea si structurarea lui si care elaboreaza instrumentele esentiale si conceptele fundamentale prin care dreptul este gandit, instrumente constand in norma juridica, izvorul de drept, raportul juridic, tehnica juridica.

     2. ENUMERATI FACTORII DE CONFIGURARE SI DE EVOLUTIE AI DREPTULUI

   Factorii de configurare si evolutie a dreptului pot fi grupati in patru categorii: Cadrul natural; cadrul economic, social si politic national; cadrul economic, social si politic regional si international; factorul uman.

EXAMEN DREPT CONSTITUTIONAL. PARTEA A III A

41. STRUCTURA SI MANDATUL PARLAMENTULUI ROMANIEI

Parlamentul actual al României are o structură bicamerală, el este alcătuit din Camera Deputaţilor şi Senat. Camera Deputaţilor şi Senatul sunt alese prin vot universal, egal, direct, secret, liber exprimat. Potrivit legii electorale se foloseşte sistemul reprezentării proporţionale cu listă. Numărul deputaţilor şi al senatorilor se stabileşte potrivit normei de reprezentare, determinată de Legea electorală în raport cu populaţia ţării. Potrivit Constituţiei, Camera Deputaţilor şi Senatul sunt alese pentru un mandat de 4 ani. Această prevedere are în vedere atât perioada cât şi împuternicirea celor două Camere de a exercita puterea. Durata mandatului mai poartă denumirea şi de legislatură. Mandatul Parlamentului în această perioadă este permanent, el nu încetează să-şi exercite competenţele constituţionale; chiar în perioada vacanţelor parlamentare Parlamentul continuă să-şi exercite anumite activităţi, prin organele sale interne, în condiţiile prevăzute de lege.

EXAMEN DREPT CONSTITUTIONAL. PARTEA A II A

21. FUNCTIILE PARTIDELOR POLITICE. ENUMERARE SI CARACTERIZARE

1. Organizarea luptei pentru cucerirea puterii si mentinerea ei, intr-o forma eficienta si transparenta. Această funcţie presupune o serie de activităţi concrete: numirea candidaţilor, campania electorală, alegerile, stabilirea, în funcţii a funcţionarilor publici etc.

2. Partidele politice, in calitate de institutii cu o organizare stabila, recunoscuta juridic, intermediaza participarea cetatenilor la elaborarea si infaptuirea politicii la nivel national si local. Această participare este mai evidentă în cazul partidelor reprezentate în organele alese.

3. Partidele orienteaza si structureaza opiniile cetatenilor pe baza doctrinelor, a programelor, a dezbaterilor pe care le initiaza, contribuind la formarea vointei politice.

4. Partidele reprezinta o parghie importanta de control a organelor puterii. Fie ca sunt partide de guvernamant sau nu, fie ca fac parte din majoritate sau opozitie, ele sunt cadrul legitim de dezbatere critica, de sensibilizare a opiniei publice cu privire la responsabilitatea politica a guvernantilor.

5. Partidele realizeaza o functie integratoare intre grupuri foarte variate de interese si opinii.

EXAMEN DREPT CONSTITUTIONAL. PARTEA I

1. DEFINITI NOTIUNEA DE DREPTURI SI LIBERTATI FUNDAMENTALE SI EXPLICATI IN CE CONSTA NATURA JURIDICA A ACESTORA:

Drepturile fundamentale reprezinta acele drepturi esentiale pentru viata, libertatea si personalitatea omului, precum si acele drepturi care reprezinta conditiile sale indispensabile de existent si afirmare pe plan economic, social, cultural si politic. Sunt stabilite si garantate de constitutia fiecarui stat sau de alte acte constitutionale. Aceste drepturi au caracter fundamental datorita importantei lor sociale si politice. Ele au o valoare superioara intrucat determina statutul politico-juridic al persoanei. Drepturile fundamentale beneficiaza de atributul suprematiei constitutiei. Din punctul de vedere al naturii lor juridice, drepturile fundamentale fac parte, pe de-o parte, din dreptul obiectiv, prezentandu-se intr-o forma generala si abstracta, iar pe de alta parte, sunt drepturi subiective. Drepturile fundamentale sunt facultati juridice individuale care dau titularilor posibilitatea sa actioneze intr-un anumit fel, sau sa pretinda o anumita conduit celorlalti sau statului si sa ceara, la nevoie, protectia statului.

EXAMEN PSIHOLOGIE JUDICIARA. PARTEA A III A

21. ORIENTARI IN PROFILAXIA COMPORTAMENTULUI DEVIANT AL MINORILOR 

De obicei delincventii minori prezinta un tablou comportamental complex pe fondul unei structuri a personalitatii dizarmonica, neechilibrate, cu o serie de componente serios afectate, cum sunt cele: motivational – afective, atitudinal – relationale, volitional – caracteriale, imaturizarea afectiva si sociala, rezistenta redusa la frustrare, valoarea crescuta a agresivitatii si ostilitatii, sunt trasaturi ce completeaza profilul psihologic comportamental al delincventilor minori. Desi pot fi dependente si de factori bioconstitutionali, ele se datoresc în mare parte climatului socio-educativ în care creste si se dezvolta minorul. Cauzele delincventei juvenile sunt multiple cu cât numarul celor care actioneaza convergent asupra copilului este mai mare cu atât sansele conduitei delincvente sunt mai mari. Daca în familie sunt prezente agresivitatea, alcoolismul, promiscuitatea morala si sexuala, este foarte putin probabil ca un copil crescut aici sa nu cada victima delincventei juvenile.

Nivelul socio-economic al familiei, atmosfera educationala si afectiva din familie ne permite o prognoza relativa la evolutia ulterioara a copilului. În literatura de specialitate circula mai multe forme de predictie.

Predictia empirica –

Predictia pe baza tabelului predictiei sociale care are cinci factori de valoare predictiva: - disciplinarea baiatului de catre tata - supravegherea baiatului de catre mama - afectiunea tatalui pentru baiat - afectiunea mamei pentru baiat - coeziunea familiei

Indicatori predictivi principali: - absentarea frecventa de la scoala - atitudinea fata de învatatura - atitudinea fata de autoritatea scolara si reprezentantii ordinii - reactii disproportionat de violente fata de diferite situatii si colegi - tendinta de a se asocia cu elemente depravate - utilizarea precoce si frecventa a unui limbaj obscen si violent - minciuni si furturi frecvente chiar înaintea vârstei de 9 ani - preocupari sexuale precoce - consum de literatura pornografica - vizionarea foarte frecventa a filmelor cu un continut necorespunzator din punct de vedere educativ

Prevenirea eficienta a delincventei juvenile poate fi realizata numai printr-o interventie educativcoercitiva a unor institutii specializate, exercitata printr-un control social strict, iar în cazuri de exceptie, în institutii închise, anume create, profilate pe un sistem corespunzator de scolarizare, de pregatire profesionala si de redresare morala, pe o durata care sa poata fi individualizata de instantele judecatoresti în functie de gravitatea faptei savârsite si de particularitatile individuale ale minorului. Prevenirea delincventei juvenile reclama necesitatea elaborarii unei strategii noi si unitare, cu actiuni concertate din partea tuturor institutiilor, organismelor si organizatiilor care pot contribui la reducerea fenomenului infractional.

La nivelul scolii care are un rol mare în educarea copiilor se poate organiza o buna profilaxie a manifestarilor predelincvente în rândul elevilor, prin utilizarea unor instrumente de predictie ca si prin folosirea unor scale de evaluare a “starii educationale” si morale a acestora. Cadrele didactice vor trebui reciclate, prin absolvirea unor cursuri de psihologie a copilului, sociologia familiei, sociologia moralei, metode si tehnici de psihologie si sociologie a copilului. Legatura dintre parinti si cadrele didactice va trebui, de asemenea, diversificata si permanentizata prin alcatuirea unor comisii de sprijin si consiliere scolara si familiala.

EXAMEN PSIHOLOGIE JUDICIARA. PARTEA A II A

11. ANCHETA DIN PERSPECTIVA PSIHOLOGIEI

Ancheta judiciara reprezinta o relatie interpersonala de tip special care reuneste, de regula, doua persoane cu interese opuse: un anchetator (conducatorul anchetei) care cauta sa dezvaluie un adevar, si un anchetat care, de cele mai multe ori, cauta sa-l acopere, sa-l ascunda sau sa-l prezinte intr-o maniera care sa limiteze cat mai mult consecintele care ar urma sa decurga. In cadrul anchetei judiciare, orice demers pe care il intreprinde anchetatorul trebuie sa plece de la principiul prezumptiei de nevinovatie, care asigura obiectivitate rezultatelor acesteia.

In relatia anchetator-anchetat, indiferent daca acesta din urma este invinuit (sau inculpat), martor sau persoana nevinovata, elementul de interactiune il constituie convorbirea. In aceasta situatie insa, convorbirea nu trebuie inteleasa in forma simpla a unui dialog, a unei discutii, ci ca un proces deosebit de complex, un demers anevoios, o stare conflictuala profund tensionata in care, pe de o parte se incearca obtinerea de date cat mai veridice, iar pe de alta, ascunderea sau denaturarea acestora, esecul fiind posibil la oricare din cei doi protagonisti. Ascultarea învinuitului sau inculpatului este un joc al inteligenţei,purtat înainte de toate  cu arme psihologice.

Ancheta judiciara presupune parcurgerea a doua faze care se succed logic, si anume, ancheta de urmarire penala si cercetarea judecatoreasca. Uneori prima faza poate lipsi (cand partile se adreseaza direct instantei de judecata sau in situatiile de extindere a actiunii penale datorita suficientei probelor cand cercetarea judecatoreasca indeplineste obiectivele urmaririi penale).

Tensiunea anchetei judiciare este comparabila cu tensiunea psihologica specifica unei partide de sah, in care se confrunta doi parteneri cu stiluri diferite: anchetatorul, tehnic, plin de imaginatie si infractorul viclean si speculativ. Cele mai frecvente planuri situationale in care se confrunta anchetatorul si anchetatul sunt:

a).Planul deschis - datele despre infractiune sunt cunoscute atat de anchetator cat si de infractor, ancheta avand din start o situatie pozitiva pentru cauza;

b).Planul orb - datele despre infractiune sunt cunoscute numai de anchetator, infractorul nestiind ca ele se afla la dispozitia anchetatorului. In asemenea conditii, infractorul poate comite erori in constructia apararilor formulate, fiind la discretia anchetatorului;

c).Planul ascuns - datele despre infractiune sunt cunoscute numai de infractor, fapt ce poate duce la esecul anchetei, autorul infractiunii putand sa ramana mult timp neidentificat, uneori ani la rand, iar alteori cauza intra in prescriptie;

d).Planul necunoscut - datele despre infractiune nu le cunoaste, in prima faza, nici anchetatorul si nici infractorul, acestea fiind cunoscute de o terta persoana (eventual un martor intamplator), despre care cei doi parteneri nu au cunostinta (Mitrofan & colab., 1992).

Relatia interpersonala anchetator-anchetat pun in evidenta trairea emotionala creata de confruntarea cu reprezentantul oficial al autoritatii, in cadrul careia se va desfasura un camp psihologic cu valente speciale. Atitudinea oficiala, profesionala, politicoasa, dar rezervata prin tinuta si vocabular a anchetatorului care dirijeaza ancheta, creeaza un fond emotional difuz pentru interlocutor (banuit, invinuit), fapt resimtit de altfel de oricare alta persoana invitata in mod oficial sa dea relatii in cauza (martor, reclamant).

In biroul de ancheta, anchetatorul apreciaza comportamentul expresiv, in mod special mimica invinuitului ca pe o totalitate de trasaturi si caracteristici dinamico-functionale care evidentiaza stari, sentimente si dispozitii afective a caror interpretare corecta este o necesitate absoluta. Anchetatorul trebuie sa surprinda atat componentele voluntare ale comportamentului cat si cele deghizate, simulate. Invinuitul poate simula cu multa usurinta calmul, stapanirea de sine, nedumerirea, unele stari de suferinta (afectiuni cardio-respiratorii, lesin), atitudinea de revolta ori de protest, toate cu scopul de a impresiona, de a intimida pe anchetator (o categorie aparte sunt romii).

Artificialitatea (lipsa de naturalete) acestor simulari este evidenta in fata unei conduite ferme, ofensive a anchetatorului, inlaturarea lor fiind, de regula, consecinta exploatarii calificate a unor momente psihologice abil create pe parcursul ascultarii.

Personalitatea anchetatorului, intuitia profesionala, experienta acestuia este edificatoare in interpretarea corecta a tabloului psihocomportamental al persoanei anchetate. Pentru a atenua starea emotionala a anchetatului (care poate fi amplificata de labilitatea psihocomportamentala, de trecutul sau infractional, de starea de sanatate, de problematica critica a cauzei pentru care este cercetat) se recomanda unele discutii introductive cu referire la situatia familiala, profesionala, starea de sanatate, probleme de perspectiva, aptitudini, pasiuni etc. Astfel se poate obtine o deconectare a subiectului, o “incalzire” a relatiei interpersonale, care favorizeaza chestionarea cu privire la cauza in speta (in aceasta faza se poate da un sfat, eventual se poate strecura o gluma).

EXAMEN PSIHOLOGIE JUDICIARA. PARTEA I

1. OBIECTUL PSIHOLOGIEI JUDICIARE:

Psihologia judiciara are ca obiect studierea nuantata a persoanei umane implicata in drama judiciara, in vederea obtinerii cunostintelor si a evidentei legitatilor psihologice apte sa fundamenteze obiectivarea si interpretarea corecta a comportamentului uman cu finalitate judiciara sau criminogena. Psihologia judiciara studiaza inteligenta, caracterul, aptitudinile sociale si morale ale delincventului, recurgand la teste de psihologie experimentala.

2. POSIBILITATEA EXPLICARII COMPORTAMENTULUI UMAN IN TERMENI PROBABILISTIC

Psihologia judiciara nu accepta idea de rationalitate totala a actiunilor umane. Transformarile generate prin influentele sociale, au dus la formarea de caractere si personalitati care au resurse diferite de edicabilitate, invatare si subordonare fata de norma juridical. Omul actioneaza in mod obisnuit rational, dar poate actiona si automat sau chiar irrational. Aceasta impune actiuni sociale prin masuri de securitate sociala si securitate a normelor sociale si juridice, urmarindu-se reducerea manifestarilor de irationalitate. De asemenea, neomogenitatea mediilor de provenienta si rezistenta diferita la tentatii genereaza nevoia de a actiona la nivelul societatii, pentru a proteja persoanele de indivizi capabili sa comita acte antisocial.

Considerentele de baza ale psihologiei judiciare, de la care se porneste in abordarea problematicii fenomenului infractional, sunt:

·         Marturia judiciara, care implica luarea in considerare a unor premise psihologice, personalitatea si interesele martorului, buna credinta, calitatile procesului de memorare, etc.

·         Ancheta Judiciara

·         Abordarea victimei

·         Delincventa juvenila

·         Privarea de libertate

·         Metodologia proprie, teste, poligraf, etc.

DOMICILIUL SI RESEDINTA PERSOANEI FIZICE

Domiciliul este acel atribut de identificare care individualizeaza in spatiu persoana fizica, prin indicarea unui loc, avand aceasta semnificatie juridica.

Domiciliul are natura unui drept personal nepatrimonial si prezinta caracterele unui asemenea drept.

CLASIFICAREA DOMICILIULUI PERSOANEI FIZICE

                          I.            Dupa modul de stabilire, distingem intre: domiciliul de drept comun, domiciliul legal si domiciliul conventional;

                       II.            Dupa criteriul teritorialitatii, distingem intre: domiciliul in tara si domiciliul in strainatate;

                    III.            Dupa criteriul succesiunilor in timp, distingem intre: vechiul domiciliu si actualul domiciliu;

                    IV.            In raport cu situatia sotilor, distingem intre: domiciliul  conjugal comun si domicilii separate ale sotilor.

SCHIMBAREA PE CALE ADMINISTRATIVA A NUMELUI

Pentru motive temeinice, legislatia permite schimbarea numelui de familie pe cale administrativa, potrivit O.G. 41/2002.

Schimbarea numelui de familie pe cale administrativa este mijlocul juridic prin care numele de familie este inlocuit cu un alt nume de familie la cerere, prin decizie administrativa.

PROCEDURA

Se depunde o cerere la primaria locului de domiciliu si se procedeaza potrivit urmatoarelor reguli:

·         Schimbarea numelui comun de familie se face numai cu acordul celuilalt sot

·         Cererea de schimbare a numelui de familie se publica, pe cheltuiala solicitantului, in Monitorul Oficial pentru a permite persoanelor interesate sa faca opozitie in termen de 30 zile de la publicare

·         Cererea si actele insotitoare se inainteaza de primarie la Inspectoratul General al Politiei competent sa solutioneze cererea

·         In temeiul verificarilor facute, IGP va da o decizie motivata de admitere sau respingere a cererii in termen de 60 zile

·         Aceasta decizie se comunica primariei, care v-a instiinta pe solicitant

·         Dupa plata taxei de timbru, primaria elibereaza o copie de admitere a cererii de schimbare a numelui de familie

·         Decizia de schimbare a numelui se inscrie prin mentiune pe marginea actului de nastere si isi produce efectele de la aceasta data

·         Dovada schimbarii numelui de familie se face cu decizia de admitere a cererii sau cu certificatul eliberat pe baza acestei decizii

Contestarea deciziei de respingere a cererii se face in termen de 30 zile.

IDENTIFICAREA PERSOANEI FIZICE

Prin identificarea persoanei fizice, intelegem individualizarea acesteia in raportul juridic civil, cu ajutorul unor atribute care caracterizeaza omul ca subiect de drept civil.

Totalitatea normelor care reglementeaza individualizarea persoanei fizice, formeaza institutia identificarii persoanei.

Sunt mijloace de identificare a persoanei fizice: numele, domiciliul si starea civila.

Aceste atribute au in natura drepturi personal-nepatrimoniale, care pot fi aparate prin diferite mijloace, cum ar fi: obligarea la incetarea savarsirii faptei, obligarea la restabilirea dreptului incalcat, amenda civila, etc.

Aceste atribute, avand natura unor drepturi personal-nepatrimoniale, prezinta caracterele generale ale acestora:

·         Sunt drepturi absolute, opozabile tuturor

·         Sunt drepturi inalienabile, care nu pot fi instrainate prin acte intre vii sau pentru cauze de moarte

·         Sunt drepturi imprescriptibile extinctiv si achizitiv

·         Sunt drepturi personale, nesusceptibile prin reprezentare

·         Sunt drepturi nepatrimoniale, care nu pot fi evaluate in bani si nu fac parte din patrimoniul titularului.

OCROTIREA INTERZISULUI JUDECATORESC

Interdictia judecatoreasca este o masura care se ia de instanta de judecata cu privire la persoana lipsita de discernamantul necesar pentru a se ingriji de interesele sale datorita alienatiei sau debilitatii mintale si care consta in lipsirea de capacitate de exercitiu si instituirea tutelei.

CARACTERE

1.      Este o masura de ocrotire specifica de drept civil

2.      Este dispusa prin hotarare judecatoreasca, spre deosebire de tutela si curatela care sunt dispuse de autoritatile administrative.

3.      Este instituita in cazul persoanelor lipsite de discernamant datorita debilitatii sau alienatiei mintale

4.      Presupune lipsire de capacitate de exercitiu si instituirea tutelei pentru ocrotirea drepturilor si intereselor persoanelor.

Punerea sub interdictie judecatoreasca presupune urmatoarele conditii de forma:

1.      Persoana sa fie lipsita de discernamant

2.      Lipsa discernamantului sa se datoreze alienatiei sau debilitatii mintale

3.      Lipsa de discernamant sa nu-i permita persoanei sa se ingrijeasca de interesele sale.

SCRUTINUL MAJORITAR CU DOUA TURURI UNINOMINAL

Este acel sistem de alegere in care in fiecare circumscriptie candideaza cate un reprezentant din partea fiecarui partid si castiga candidatul care a obtinut majoritate absoluta – jumatate plus 1 – din voturile exprimate sau din voturile alegatorilor inscrisi in listele electorale.

In cazul in care nici un candidat nu a obtinut majoritatea absoluta, atunci se procedeaza la organizarea celui de-al doilea tur de scrutin si va castiga candidatul care obtine majoritatea simpla sau relativa

Organizarea celui de-al doilea tur de scrutin este diferita in functie de legislatia fiecarei tari. Pentru alegerea presedintelui, raman in cursa electorala din cel de-al doilea tur de scrutin, cei doi candidati care au obtinut cele mai multe voturi in primul tur. Pentru alegerea camerelor, se admit mai multi candidati, sub urmatoarele variante:

·     Admiterea candidaturilor libere, oricare ar fi rezultatul primului tur (candidatii pot ramane in cursa, pot sa se retraga sau pot fi admisi si alti candidati)

·         Interzicerea candidaturilor noi

·         Stabilirea unui prag electoral in procente, care permite participarea la al doilea tur.

Acest tip de sistem electoral, presupune existenta unor circumscriptii aproximativ egale din punct de vedere al numarului de locuitori.

Numarul circumscriptiilor corespunde, in general, cu numarul de deputati.

OCROTIREA UNOR CATEGORII DE PERSOANE

Sunt masuri de ocrotire urmatoarele:

·         Ocrotirea minorilor, care se realizeaza prin institutia ocrotirii parintesti, prin tutela si curatela;

·         Ocrotirea alienatilor si debililor mintali prin interdictie judecatoreasca, tutela si curatela;

·         Ocrotirea persoanelor aflate in situatii deosebite (batrani, bolnavi, infirmitati fizice, disparitii etc.)

OCROTIREA PARINTEASCA A MINORULUI

Ocrotirea parinteasca este mijlocul obisnuit de ocrotire a minorului, ce consta in totalitatea mijloacelor juridice de ocrotire cu privire la persoana si bunurile minorului, de catre parintii firesti sau adoptivi.

Aceasta institutie este reglementata de art. 482-512 C.C.

Principalele reguli ale ocrotirii parintesti sunt:

·         Exercitarea drepturilor parintesti se face potrivit art. 453, exclusiv in interesul minorului

·         Egalitatea ambilor parinti in exercitarea drepturilor si indatoririlor parintesti, art. 483 alin. 2

·         Independenta drepturilor patrimoniale dintre parinti si copii. Art. 500 C.C. “parintii nu au nici un drept asupra bunurilor copilului si nici copilul asupra bunurilor parintesti, in afara de dreptul de mostenire si dreptul de intretinere”.

·         Ocrotirea parinteasca nu trece asupra ascendentilor, fiind o indatorire rezervata parintilor

·         Exercitarea ocrotirii parintesti se realizeaza sub supravegherea si controlul instantei de tutela

·         Ocrotirea parinteasca inceteaza la majoratul copiilor.

PARTIDELE POLITICE

Partidul politic este o asociatie libera de cetateni, uniti in chip permanent prin interese si idei comune, de un caracter general, asociatie care urmareste in plina lumina publica sa ajunga la puterea de a guverna, pentru un ideal etic-social.

AUTORITATEA NATIONALA DE SUPRAVEGHERE A PRELUCRARII DATELOR CU CARACTER PERSONAL

A inceput sa functioneze independent de avocatul poporului de la data de 1 Ian. 2006 si are drept obiectiv apararea drepturilor si libertatilor fundamentale ale persoanelor fizice, in special a dreptului la viata intima, familiala si privata, in legatura cu prelucrarea datelor cu caracter personal si libera circulatie a acestor date.

INSTITUTIA AVOCATUL POPORULUI

Este reglementata de Constitutie, art. 58-60, Legea 35/1997 privind organizarea si functionarea institutiei avocatului poporului, cu modificarile si completarile ulterioare, si regulamentul de functionare.

Este o institutie publica, independenta si autonoma fata de orice alta autoritate publica.

Scopul acesteia consta in apararea drepturilor si libertatilor persoanelor fizice, in relatiile lor cu autoritatile publice.

Seful institutiei este numit de parlament; adjunctii sunt numiti de catre birourile permanente ale Camerei Deputatilor si Senatului cu avizul comisiilor juridice ale celor doua camere.

DREPTURILE, LIBERTATILE SI INDATORIRILE FUNDAMENTALE

Din punct de vedere istoric, la inceputul consacrarii drepturilor, au fost revendicate sub forma unor libertati fata de puterea politica (libertatea de exprimare, libertatea constiintei, libertatea intrunirilor).

In perioada actual, unii autori considera ca termenul de libertati desemneaza acele prerogative ale cetateanului care presupun optiunea. In acelasi timp, constatam ca in legislatia interna si international, se utilizeaza notiunea de drepturi si posibilitati lasate la latitudinea cetateanului (dreptul la vot, la greva).

“Drepturi si liberati ale omului si cetateanului” = distinctia pune in evidenta faptul ca se urmareste atat protectia cetateanului cat si a omului in general, fie ca e cetatean strain sau apatrid.

“Drepturile Omului” = drepturile se atribuie omului considerat ca fiinta sociala si ca persoana inzestrata cu trup si constiinta.

“Drepturile fundamentale” = prin aceasta intelegem acele drepturi esentiale pentru viata, liberatatea si personalitatea omului, precum si acele drepturi care reprezinta conditiile sale indispensabile de existenta si afirmare pe plan economic, social, cultural si politic.

“Indatoriri fundamentale” = sunt acele obligatii carora societatea le acorda o valoare mai mare si ca atare le ridica la rangul de datorii constitutionale.

Ele creeaza conditiile realizarii de catre stat a unor drepturi cetatenesti; posibilitatea de a garanta ordinea legala si de a apara tara.

Indatoririle fundamentale nu sunt simple obligatii in raporturile juridice dintre persoane. Ele se inscriu pe aceeasi dimensiune a relatiei dintre putere si persoana.

Indatoririle nu se afla intr-o corespondenta simetrica cu drepturile. Unele drepturi fundamentale pot fi considerate prin ele insele indatoriri.

SUBIECTELE DREPTULUI CIVIL

PERSOANA FIZICA

Persoana este termenul care desemneaza subiectele de drept care participa la raporturile juridice civile.

Subiectul de drept, este un concept abstract, o entitate juridica si sociala care participa la raporturi juridice, in calitate de titular de drepturi si obligatii civile, atat individual cat si colectiv, ca persoana juridica.

Romanii relationau termenul de persoana, de subiect de drept, cu cel de Caput – cap – care desemna partea abstracta a corpului prin care el gandea.

Acest termen a fost asimilat notiunii de capacitate juridica, care desemneaza aptitudinea subiectului de a avea drepturi si obligatii in raporturile juridice concrete.

PRESCRIPTIA EXTINCTIVA

CONSIDERAŢII GENERALE:

Principalul mijloc de apărare al drepturilor subiective este acţiunea în justiţie, care constă in facultatea de a introduce actiune la organele judecatoresti competente, pentru apararea drepturilor incalcate sau nesocotite.

La baza actiunii in justitie sta dreptul de a porni actiunea, dreptul la actiune.

Utilizarea actiunii in justitie pentru apararea drepturilor subiective, este subordonata unor conditii, dintre care una este prescriptia extinctiva.

Prescriptia extintiva limiteaza timpul in care o persoana, fizica sau juridica, poate sa-si valorifice un drept subiectiv prin intermediul organelor de judecata. Aceste limite sunt stabilite de lege si poarta numele de termene de prescriptie.

Dupa terminarea termenului de prescriptie, apararea dreptului pe calea actiunii in justitie nu mai este posibila.

De retinut ca dreptul la actiune, in sens material, poate fi exercitat numai in limita termenului de prescriptie, in timp ce in sens procesual, poate fi exercitat oricand, nefiind conditionat de un anumit termen.

Trecerea timpului nu are consecinte juridice asupra posibilitatii unei persoane de a se adresa justitiei, aceasta cale fiind oricand deschisa.