Tuesday, June 12, 2012

EXAMEN PSIHOLOGIE JUDICIARA. PARTEA A III A


21. ORIENTARI IN PROFILAXIA COMPORTAMENTULUI DEVIANT AL MINORILOR 
De obicei delincventii minori prezinta un tablou comportamental complex pe fondul unei structuri a personalitatii dizarmonica, neechilibrate, cu o serie de componente serios afectate, cum sunt cele: motivational – afective, atitudinal – relationale, volitional – caracteriale, imaturizarea afectiva si sociala, rezistenta redusa la frustrare, valoarea crescuta a agresivitatii si ostilitatii, sunt trasaturi ce completeaza profilul psihologic comportamental al delincventilor minori. Desi pot fi dependente si de factori bioconstitutionali, ele se datoresc în mare parte climatului socio-educativ în care creste si se dezvolta minorul. Cauzele delincventei juvenile sunt multiple cu cât numarul celor care actioneaza convergent asupra copilului este mai mare cu atât sansele conduitei delincvente sunt mai mari. Daca în familie sunt prezente agresivitatea, alcoolismul, promiscuitatea morala si sexuala, este foarte putin probabil ca un copil crescut aici sa nu cada victima delincventei juvenile.
Nivelul socio-economic al familiei, atmosfera educationala si afectiva din familie ne permite o prognoza relativa la evolutia ulterioara a copilului. În literatura de specialitate circula mai multe forme de predictie.
Predictia empirica –
Predictia pe baza tabelului predictiei sociale care are cinci factori de valoare predictiva: - disciplinarea baiatului de catre tata - supravegherea baiatului de catre mama - afectiunea tatalui pentru baiat - afectiunea mamei pentru baiat - coeziunea familiei
Indicatori predictivi principali: - absentarea frecventa de la scoala - atitudinea fata de învatatura - atitudinea fata de autoritatea scolara si reprezentantii ordinii - reactii disproportionat de violente fata de diferite situatii si colegi - tendinta de a se asocia cu elemente depravate - utilizarea precoce si frecventa a unui limbaj obscen si violent - minciuni si furturi frecvente chiar înaintea vârstei de 9 ani - preocupari sexuale precoce - consum de literatura pornografica - vizionarea foarte frecventa a filmelor cu un continut necorespunzator din punct de vedere educativ
Prevenirea eficienta a delincventei juvenile poate fi realizata numai printr-o interventie educativcoercitiva a unor institutii specializate, exercitata printr-un control social strict, iar în cazuri de exceptie, în institutii închise, anume create, profilate pe un sistem corespunzator de scolarizare, de pregatire profesionala si de redresare morala, pe o durata care sa poata fi individualizata de instantele judecatoresti în functie de gravitatea faptei savârsite si de particularitatile individuale ale minorului. Prevenirea delincventei juvenile reclama necesitatea elaborarii unei strategii noi si unitare, cu actiuni concertate din partea tuturor institutiilor, organismelor si organizatiilor care pot contribui la reducerea fenomenului infractional.
La nivelul scolii care are un rol mare în educarea copiilor se poate organiza o buna profilaxie a manifestarilor predelincvente în rândul elevilor, prin utilizarea unor instrumente de predictie ca si prin folosirea unor scale de evaluare a “starii educationale” si morale a acestora. Cadrele didactice vor trebui reciclate, prin absolvirea unor cursuri de psihologie a copilului, sociologia familiei, sociologia moralei, metode si tehnici de psihologie si sociologie a copilului. Legatura dintre parinti si cadrele didactice va trebui, de asemenea, diversificata si permanentizata prin alcatuirea unor comisii de sprijin si consiliere scolara si familiala.

EXAMEN PSIHOLOGIE JUDICIARA. PARTEA A II A


11. ANCHETA DIN PERSPECTIVA PSIHOLOGIEI
Ancheta judiciara reprezinta o relatie interpersonala de tip special care reuneste, de regula, doua persoane cu interese opuse: un anchetator (conducatorul anchetei) care cauta sa dezvaluie un adevar, si un anchetat care, de cele mai multe ori, cauta sa-l acopere, sa-l ascunda sau sa-l prezinte intr-o maniera care sa limiteze cat mai mult consecintele care ar urma sa decurga. In cadrul anchetei judiciare, orice demers pe care il intreprinde anchetatorul trebuie sa plece de la principiul prezumptiei de nevinovatie, care asigura obiectivitate rezultatelor acesteia.
In relatia anchetator-anchetat, indiferent daca acesta din urma este invinuit (sau inculpat), martor sau persoana nevinovata, elementul de interactiune il constituie convorbirea. In aceasta situatie insa, convorbirea nu trebuie inteleasa in forma simpla a unui dialog, a unei discutii, ci ca un proces deosebit de complex, un demers anevoios, o stare conflictuala profund tensionata in care, pe de o parte se incearca obtinerea de date cat mai veridice, iar pe de alta, ascunderea sau denaturarea acestora, esecul fiind posibil la oricare din cei doi protagonisti. Ascultarea învinuitului sau inculpatului este un joc al inteligenţei,purtat înainte de toate  cu arme psihologice.
Ancheta judiciara presupune parcurgerea a doua faze care se succed logic, si anume, ancheta de urmarire penala si cercetarea judecatoreasca. Uneori prima faza poate lipsi (cand partile se adreseaza direct instantei de judecata sau in situatiile de extindere a actiunii penale datorita suficientei probelor cand cercetarea judecatoreasca indeplineste obiectivele urmaririi penale).
Tensiunea anchetei judiciare este comparabila cu tensiunea psihologica specifica unei partide de sah, in care se confrunta doi parteneri cu stiluri diferite: anchetatorul, tehnic, plin de imaginatie si infractorul viclean si speculativ. Cele mai frecvente planuri situationale in care se confrunta anchetatorul si anchetatul sunt:
a).Planul deschis - datele despre infractiune sunt cunoscute atat de anchetator cat si de infractor, ancheta avand din start o situatie pozitiva pentru cauza;
b).Planul orb - datele despre infractiune sunt cunoscute numai de anchetator, infractorul nestiind ca ele se afla la dispozitia anchetatorului. In asemenea conditii, infractorul poate comite erori in constructia apararilor formulate, fiind la discretia anchetatorului;
c).Planul ascuns - datele despre infractiune sunt cunoscute numai de infractor, fapt ce poate duce la esecul anchetei, autorul infractiunii putand sa ramana mult timp neidentificat, uneori ani la rand, iar alteori cauza intra in prescriptie;
d).Planul necunoscut - datele despre infractiune nu le cunoaste, in prima faza, nici anchetatorul si nici infractorul, acestea fiind cunoscute de o terta persoana (eventual un martor intamplator), despre care cei doi parteneri nu au cunostinta (Mitrofan & colab., 1992).
Relatia interpersonala anchetator-anchetat pun in evidenta trairea emotionala creata de confruntarea cu reprezentantul oficial al autoritatii, in cadrul careia se va desfasura un camp psihologic cu valente speciale. Atitudinea oficiala, profesionala, politicoasa, dar rezervata prin tinuta si vocabular a anchetatorului care dirijeaza ancheta, creeaza un fond emotional difuz pentru interlocutor (banuit, invinuit), fapt resimtit de altfel de oricare alta persoana invitata in mod oficial sa dea relatii in cauza (martor, reclamant).
In biroul de ancheta, anchetatorul apreciaza comportamentul expresiv, in mod special mimica invinuitului ca pe o totalitate de trasaturi si caracteristici dinamico-functionale care evidentiaza stari, sentimente si dispozitii afective a caror interpretare corecta este o necesitate absoluta. Anchetatorul trebuie sa surprinda atat componentele voluntare ale comportamentului cat si cele deghizate, simulate. Invinuitul poate simula cu multa usurinta calmul, stapanirea de sine, nedumerirea, unele stari de suferinta (afectiuni cardio-respiratorii, lesin), atitudinea de revolta ori de protest, toate cu scopul de a impresiona, de a intimida pe anchetator (o categorie aparte sunt romii).
Artificialitatea (lipsa de naturalete) acestor simulari este evidenta in fata unei conduite ferme, ofensive a anchetatorului, inlaturarea lor fiind, de regula, consecinta exploatarii calificate a unor momente psihologice abil create pe parcursul ascultarii.
Personalitatea anchetatorului, intuitia profesionala, experienta acestuia este edificatoare in interpretarea corecta a tabloului psihocomportamental al persoanei anchetate. Pentru a atenua starea emotionala a anchetatului (care poate fi amplificata de labilitatea psihocomportamentala, de trecutul sau infractional, de starea de sanatate, de problematica critica a cauzei pentru care este cercetat) se recomanda unele discutii introductive cu referire la situatia familiala, profesionala, starea de sanatate, probleme de perspectiva, aptitudini, pasiuni etc. Astfel se poate obtine o deconectare a subiectului, o “incalzire” a relatiei interpersonale, care favorizeaza chestionarea cu privire la cauza in speta (in aceasta faza se poate da un sfat, eventual se poate strecura o gluma).

EXAMEN PSIHOLOGIE JUDICIARA. PARTEA I


1. OBIECTUL PSIHOLOGIEI JUDICIARE:
Psihologia judiciara are ca obiect studierea nuantata a persoanei umane implicata in drama judiciara, in vederea obtinerii cunostintelor si a evidentei legitatilor psihologice apte sa fundamenteze obiectivarea si interpretarea corecta a comportamentului uman cu finalitate judiciara sau criminogena. Psihologia judiciara studiaza inteligenta, caracterul, aptitudinile sociale si morale ale delincventului, recurgand la teste de psihologie experimentala.


2. POSIBILITATEA EXPLICARII COMPORTAMENTULUI UMAN IN TERMENI PROBABILISTIC
Psihologia judiciara nu accepta idea de rationalitate totala a actiunilor umane. Transformarile generate prin influentele sociale, au dus la formarea de caractere si personalitati care au resurse diferite de edicabilitate, invatare si subordonare fata de norma juridical. Omul actioneaza in mod obisnuit rational, dar poate actiona si automat sau chiar irrational. Aceasta impune actiuni sociale prin masuri de securitate sociala si securitate a normelor sociale si juridice, urmarindu-se reducerea manifestarilor de irationalitate. De asemenea, neomogenitatea mediilor de provenienta si rezistenta diferita la tentatii genereaza nevoia de a actiona la nivelul societatii, pentru a proteja persoanele de indivizi capabili sa comita acte antisocial.
Considerentele de baza ale psihologiei judiciare, de la care se porneste in abordarea problematicii fenomenului infractional, sunt:
·         Marturia judiciara, care implica luarea in considerare a unor premise psihologice, personalitatea si interesele martorului, buna credinta, calitatile procesului de memorare, etc.
·         Ancheta Judiciara
·         Abordarea victimei
·         Delincventa juvenila
·         Privarea de libertate
·         Metodologia proprie, teste, poligraf, etc.

Sunday, April 22, 2012

DOMICILIUL SI RESEDINTA PERSOANEI FIZICE


Domiciliul este acel atribut de identificare care individualizeaza in spatiu persoana fizica, prin indicarea unui loc, avand aceasta semnificatie juridica.
Domiciliul are natura unui drept personal nepatrimonial si prezinta caracterele unui asemenea drept.

CLASIFICAREA DOMICILIULUI PERSOANEI FIZICE
                          I.            Dupa modul de stabilire, distingem intre: domiciliul de drept comun, domiciliul legal si domiciliul conventional;
                       II.            Dupa criteriul teritorialitatii, distingem intre: domiciliul in tara si domiciliul in strainatate;
                    III.            Dupa criteriul succesiunilor in timp, distingem intre: vechiul domiciliu si actualul domiciliu;
                    IV.            In raport cu situatia sotilor, distingem intre: domiciliul  conjugal comun si domicilii separate ale sotilor.

SCHIMBAREA PE CALE ADMINISTRATIVA A NUMELUI


Pentru motive temeinice, legislatia permite schimbarea numelui de familie pe cale administrativa, potrivit O.G. 41/2002.
Schimbarea numelui de familie pe cale administrativa este mijlocul juridic prin care numele de familie este inlocuit cu un alt nume de familie la cerere, prin decizie administrativa.

PROCEDURA
Se depunde o cerere la primaria locului de domiciliu si se procedeaza potrivit urmatoarelor reguli:
·         Schimbarea numelui comun de familie se face numai cu acordul celuilalt sot
·         Cererea de schimbare a numelui de familie se publica, pe cheltuiala solicitantului, in Monitorul Oficial pentru a permite persoanelor interesate sa faca opozitie in termen de 30 zile de la publicare
·         Cererea si actele insotitoare se inainteaza de primarie la Inspectoratul General al Politiei competent sa solutioneze cererea
·         In temeiul verificarilor facute, IGP va da o decizie motivata de admitere sau respingere a cererii in termen de 60 zile
·         Aceasta decizie se comunica primariei, care v-a instiinta pe solicitant
·         Dupa plata taxei de timbru, primaria elibereaza o copie de admitere a cererii de schimbare a numelui de familie
·         Decizia de schimbare a numelui se inscrie prin mentiune pe marginea actului de nastere si isi produce efectele de la aceasta data
·         Dovada schimbarii numelui de familie se face cu decizia de admitere a cererii sau cu certificatul eliberat pe baza acestei decizii
Contestarea deciziei de respingere a cererii se face in termen de 30 zile.

Sunday, April 15, 2012

IDENTIFICAREA PERSOANEI FIZICE



Prin identificarea persoanei fizice, intelegem individualizarea acesteia in raportul juridic civil, cu ajutorul unor atribute care caracterizeaza omul ca subiect de drept civil.
Totalitatea normelor care reglementeaza individualizarea persoanei fizice, formeaza institutia identificarii persoanei.
Sunt mijloace de identificare a persoanei fizice: numele, domiciliul si starea civila.
Aceste atribute au in natura drepturi personal-nepatrimoniale, care pot fi aparate prin diferite mijloace, cum ar fi: obligarea la incetarea savarsirii faptei, obligarea la restabilirea dreptului incalcat, amenda civila, etc.
Aceste atribute, avand natura unor drepturi personal-nepatrimoniale, prezinta caracterele generale ale acestora:
·         Sunt drepturi absolute, opozabile tuturor
·         Sunt drepturi inalienabile, care nu pot fi instrainate prin acte intre vii sau pentru cauze de moarte
·         Sunt drepturi imprescriptibile extinctiv si achizitiv
·         Sunt drepturi personale, nesusceptibile prin reprezentare
·         Sunt drepturi nepatrimoniale, care nu pot fi evaluate in bani si nu fac parte din patrimoniul titularului.

OCROTIREA INTERZISULUI JUDECATORESC




Interdictia judecatoreasca este o masura care se ia de instanta de judecata cu privire la persoana lipsita de discernamantul necesar pentru a se ingriji de interesele sale datorita alienatiei sau debilitatii mintale si care consta in lipsirea de capacitate de exercitiu si instituirea tutelei.

CARACTERE
1.      Este o masura de ocrotire specifica de drept civil
2.      Este dispusa prin hotarare judecatoreasca, spre deosebire de tutela si curatela care sunt dispuse de autoritatile administrative.
3.      Este instituita in cazul persoanelor lipsite de discernamant datorita debilitatii sau alienatiei mintale
4.      Presupune lipsire de capacitate de exercitiu si instituirea tutelei pentru ocrotirea drepturilor si intereselor persoanelor.

Punerea sub interdictie judecatoreasca presupune urmatoarele conditii de forma:
1.      Persoana sa fie lipsita de discernamant
2.      Lipsa discernamantului sa se datoreze alienatiei sau debilitatii mintale
3.      Lipsa de discernamant sa nu-i permita persoanei sa se ingrijeasca de interesele sale.