1.
DEFINITI NOTIUNEA DE DREPTURI SI LIBERTATI FUNDAMENTALE SI EXPLICATI IN CE
CONSTA NATURA JURIDICA A ACESTORA:
Drepturile
fundamentale reprezinta acele drepturi esentiale pentru viata, libertatea si
personalitatea omului, precum si acele drepturi care reprezinta conditiile sale
indispensabile de existent si afirmare pe plan economic, social, cultural si
politic. Sunt stabilite si garantate de constitutia fiecarui stat sau de alte
acte constitutionale. Aceste drepturi au caracter fundamental datorita importantei
lor sociale si politice. Ele au o valoare superioara intrucat determina
statutul politico-juridic al persoanei. Drepturile fundamentale beneficiaza de
atributul suprematiei constitutiei. Din punctul de vedere al naturii lor
juridice, drepturile fundamentale fac parte, pe de-o parte, din dreptul
obiectiv, prezentandu-se intr-o forma generala si abstracta, iar pe de alta
parte, sunt drepturi subiective. Drepturile fundamentale sunt facultati
juridice individuale care dau titularilor posibilitatea sa actioneze intr-un
anumit fel, sau sa pretinda o anumita conduit celorlalti sau statului si sa
ceara, la nevoie, protectia statului.
2.
DEFINITI NOTIUNEA DE INDATORIRI FUNDAMENTALE
Sunt acele obligatii carora societatea le acorda o valoare
mai mare si ca atare le ridica la rangul de datorii constitutionale. Ele
creeaza conditiile realizarii de catre stat a unor drepturi cetatenesti;
posibilitatea de a garanta ordinea legala si de a apara tara. Indatoririle
fundamentale nu sunt simple obligatii in raporturile juridice dintre persoane.
Ele se inscriu pe aceeasi dimensiune a relatiei dintre putere si persoana.
Indatoririle nu se afla intr-o corespondenta simetrica cu drepturile. Unele
drepturi fundamentale pot fi considerate prin ele insele indatoriri.
3. IDENTIFICATI PRINCIPALELE INSTRUMENTE REGIONALE PENTRU
PROTECTIA DREPTURILOR OMULUI
·
Conventia europeana de aparare a drepturilor si libertatilor
fundamentale – semnata la 4 noiembrie 1950 la Roma si intrata in vigoare in
1953. Priveste numai drepturile civile si politice
·
Carta sociala europeana – elaborata in 1961, intrata in
vigoare in 1965
·
Declaratia drepturilor si libertatilor fundamentale a
Parlamentului european – 1989
·
Actul final al Conferintei pt securitate si cooperare in
Europa (helsinki 1975) – nu constituie un tratat cu forta juridica obligatorie,
ci o declaratie de intentii
·
Carta pentru o noua Europa – 1990 Paris
·
Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene –
proclamata de consiliul European de la Nisa, decembrie 2000
·
Conventia americana relativa a drepturilor omului – adoptata
la 1969, in vigoare din 1978
·
Carta africana a drepturilor omului si popoarelor – adoptata
in 1981, in vigoare octombrie 1986
4.
EXEMPLIFICATI TIPURI DE REGLEMENTARI INTERNATIONALE, PE ANUMITE DOMENII, PENTRU
APARAREA UNOR CATEGORII DE OAMENII CU ANUMITE PARTICULARITATI SAU A UNOR
CATEGORII VULNERABILE
·
Conventia
privind lupta contra discriminarii in domeniul invatamantului – 1960 si
Declaratia universala asupra genomului uman si drepturile omului adoptata in
1977
·
Organizatia
international a muncii, create in 1919.
·
Convenţia internaţională asupra
eliminării tuturor formelor de discriminare rasială;
·
Convenţia internaţională cu privire la
eliminarea tuturor formelor de discriminare cu privire la femei.
·
Conventia
referitoare la statutul refugiatilor din 28 iulie 1951 si Protocolul din 1967
care a completat-o, sunt principalele instrumente destinate sa asigure
protectia acestei categorii
·
Conventia
internationala a drepturilor copilului adoptata in 1989 de adunarea onu , in
vigoare in 1990
·
Declaratia
drepturilor persoanelor apartinand minoritatilor nationale, entice, religioase
si lingvistice, adoptata de onu in decembrie 1992
·
Conventia
international contra torturii si alte pedepse sau tratamente crude, inumane,
degradante, adoptata la 10 decembrie 1984, in vigoare 26 iunie 1987
·
Conventia
penala asupra coruptiei, semnata de Romania in ianuarie 1999.
5.
CARE SUNT CATEGORIILE DE DREPTURI SI LIBERTATI FUNDAMENTALE? CARACTERIZAREA
FIECAREI CATEGORII, CU EXEMPLE DE DREPTURI SPECIFICE FIECAREI CATEGORII
1. Inviolabilitatile – sunt drepturi care ocrotesc viata persoane,
siguranta ei fizica si psihica, posibilitatea de miscare libera, siguranta
domiciliului (dreptul la viata, la integritate fizica si psihica, libertatea
individuala, dreptul la libera circulatie, dreptul la ocrotirea vietii intime,
dreptul la ocrotirea vietii familiale si private, inviolabilitatea
domiciliului, secretul corespondentei, etc.).
2. Drepturile si libertatile social-economice si culturale – asigura
conditii sociale si materiale de viata si presupun interventia materiala a
statului pentru a face posibila realizarea lor (dreptul la invatatura,
sanatate, dreptul la munca si protectie sociala a muncii, dreptul copiilor,
etc.).
3. Drepturile exclusiv politice – sunt cele care fac posibila participarea
cetatenilor la viata politica.
4. Drepturile si libertatile social-politice – sunt o categorie care
presupun optiunea cetatenilor pentru exercitarea lor. Ele fac posibila
exprimarea lor (dreptul la libera exprimare, drepturi religioase, etc.)
5. Drepturile garantii – au rol de a proteja persoana atunci cand
drepturile sale sunt amenintate de autoritati (dreptul de aparare, dreptul
persoanei vatamate de o autoritate publica).
6.
ENUMERATI PRINCIPIILE DREPTURILOR SI LIBERTATILOR FUNDAMENTALE
1. Universalitatea – toti cetatenii se pot bucura de toate drepturile si
indatoririle fara deosebiri.
2. Neretroactivitatea – este consfintita de Constitutie – legea dispune
numai pentru viitor, cu exceptia legii penale mai favorabile.
3. Egalitatea in drepturi si indatoriri a cetatenilor – cetatenii romani
sunt egali in fata legii fara discriminari. Nimeni nu este mai presus de lege,
iar respectarea legii este obligatorie.
4. Exercitarea functiilor si demnitatilor publice de cetateni romani care
au domiciliul in tara.
5. Protectia drepturilor cetatenilor romani in strainatate si obligatiile
lor.
6. Protectia drepturilor cetatenilor straini si apatrizilor in Romania.
7. Dreptul cetatenilor romani de a nu fi extradati sau expulzati din Romania
– Extradarea si expulzarea sunt incompatibile cu relatia de cetatenie in cadrul
careia statul trebuie sa-si protejeze cetatenii.
8. Interpretarea si aplicarea drepturilor si libertatilor in concordanta
cu reglementarile internationale – dispozitiile constitutiei vor fi
interpretate si aplicate in concordanta cu declaratia universala a drepturilor
omului si alte tratate la care romania este parte.
9. Accesul liber la justitie, garantie a apararii drepturilor si
libertatilor – justitia se realizeaza de ICCJ, precum si celelalte instante.
10. Caracterul de exceptie al restrangerii unor drepturi si libertati –
Constitutia permite restrangerea unor drepturi si libertati numai pe baza legii
si numai daca se impune in cazuri precis determinate.
7.
EXTRADAREA
Este o institutie juridica care permite unui stat de a
solicita altui stat, pe teritoriul caruia s-a refugiat unui dintre cetatenii
sai, sa i-l predea. Extradarea permite ca autorii unei infractiuni sa nu ramana
nepedepsiti, ascunzandu-se in alte state. Nu se admite extradarea pentru
ratiuni politice sau atunci cand persoana ar fi supusa la tratamente inumane.
Extradarea se admite in cazurile de piraterie marina, aeriana, a traficului de
femei si copii, de organe, arme, stupefiante, in caz de genocid, terorism etc.
8.
EXPULZAREA
este institutia juridica ce permite autoritatilor publice
dintr-un stat sa oblige o persoana sa paraseasca tara, punand capat in mod
silit sederii acestei persoane pe teritoriul sau. Este o masura de siguranta pt
inlaturarea unei stari de pericol sau preintampinarea faptelor prevazute de
legea penala.
9. DREPTUL LA VIATA, LA INTEGRITATE FIZICA SI PSIHICA
În
Constituţia României, în art. 22: „Dreptul la viaţă, precum şi dreptul la
integritate fizică şi psihică ale persoanei sunt garantate”; „Nimeni nu poate
fi supus torturii şi nici unui fel de pedeapsă sau de tratament inuman sau
degradant”; „Pedeapsa cu moartea este interzisă.” Dreptul la viaţă ocroteşte un
atribut inerent al fiinţei umane. Nimeni nu poate fi privat de viaţa sa în mod
arbitrar. Dreptul la viaţă şi integritate fizică şi psihică presupune
interdicţia de a nu se aduce nici o atingere a acestora din partea celorlalte
persoane sau din partea statului, decât în condiţiile stabilite de lege.
Exemple de moduri în care sunt afectate viaţa şi integritatea persoanei sunt:
omorul, rănirea, violenţele fizice, tortura, sechestrarea, violul, ameninţarea
etc.”Respectarea integrităţii fizice şi psihice cuprinde şi aspectul legat de
interzicerea torturii, a pedepselor sau a tratamentelor degradante, inumane
Garanţiile dreptului la viaţă, la integritate fizică şi psihică se conjugă cu
prevederile legii noastre penale. Pe de altă parte, sunt întărite de
reglementările internaţionale, de tratatele, de convenţiile la care România
este parte.
10. LIBERTATEA INDIVIDULUI SI SIGURANTA PERSOANEI
Constituţia României, în art. 23, prevede libertatea individuală
şi siguranţa persoanei, pe care le proclamă inviolabile. Expresiile „libertatea
individuală” şi „siguranţa persoanei” sunt strâns legate între ele, dar nu se
confundă. Libertatea individuală are o existenţă independentă, siguranţa
persoanei reprezintă un sistem de garanţii pentru ca libertatea să nu fie
încălcată. Libertatea individuală se referă la libertatea fizică a persoanei,
la dreptul său de a se comporta şi mişca liber, de a nu fi ţinut în sclavie sau
în altă formă de servitute, de a nu fi reţinut, arestat, deţinut, decât în
formele prevăzute expres de lege. Constituţia noastră din 1991, prevede trei
măsuri care pot fi luate de autorităţi, care afectează libertatea persoanei,
dar care pot avea loc numai în anumite condiţii. În art. 23 se subliniază că,
„Percheziţionarea, reţinerea sau arestarea unei persoane sunt permise numai în
cazurile şi cu procedura prevăzută de lege”.
11. LIBERTATEA CONSTIINTEI SI LIBERTATEA DE EXPRIMARE
Constituţia
prevede: „Libertatea gândirii şi a opiniilor, precum şi libertatea credinţelor
religioase, nu pot fi îngrădite sub nici o formă. Nimeni nu poate fi constrâns
să adopte o opinie ori să adere la o credinţă religioasă, contrară
convingerilor sale”, (art. 29 al. 1). Legea fundamentală distinge trei aspecte
ale libertăţii conştiinţei: „libertatea gândirii, a opiniilor şi libertatea
credinţelor religioase”. Libertatea de exprimare este un drept strâns legat de libertatea
conştiinţei, pe care o condiţionează, dându-i posibilitatea să se transforme în
realitate. Constituţia noastră
prin „libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credinţelor şi
libertatea creaţiilor de orice fel”, stabileşte mai întâi ce se poate exprima. De asemenea,
precizează şi mijloacele de exprimare,
„prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de
comunicare în public”, (art. 30, al. 1). Atât libertatea cât şi mijloacele de
comunicare sunt inviolabile. Potrivit Constituţiei, „Cenzura de orice fel este
interzisă”. (Art.30, al. 2).
12. DREPTUL LA UN MEDIU SANATOS
(Art. 35) Constituţia consacră o prevedere potrivit căreia statul
recunoaşte oricărei persoane dreptul la un mediu înconjurător sănătos şi echilibrat ecologic. Pe de
altă parte, se statuează şi o îndatorire a persoanelor fizice şi juridice de a
proteja şi a ameliora mediul înconjurător. Prin Legea privind protectia
mediului, Statul garantează printr-o serie de prevederi modul prin care se
poate transpune în fapt. Printre acestea se numără: accesul la informaţii
privind calitatea mediului; dreptul de a se asocia în organizaţii de apărare a
calităţii mediului; dreptul de consultare în vederea luării deciziilor privind
dezvoltarea politicilor, legislaţiei şi a normerlor de mediu, dreptul de a se
adresa, direct sau prin intermediul unor asociaţii, autorităţilor administrative
sau judecătoreşti în vederea prevenirii sau în cazul producerii unui pejudiciu direct sau indirect;
dreptul de despăgubire pentru prejudiciul suferit. Una din prevederile cele mai
semnificative care situează legislaţia noastră în acest domeniu printre cele
mai eficiente constă în faptul că persoana fizică sau juridică se poate adreasa
direct instanţelor pentru un prejudiciu direct, dar mai cu seamă indirect.
13. DREPTUL LA MUNCA SI PROTECTIA SOCIALA A MUNCII
Constituţia prevede că „dreptul la muncă nu poate fi îngrădit”.
Întrucât nu se stabileşte obligaţia pozitivă a statului de a asigura, de a
garanta dreptul la muncă, din dispoziţiile constituţionale rezultă că acest
drept poate fi invocat numai atunci când este îngrădit. Dreptul la protecţia
muncii este strâns legat de dreptul la muncă. Constituţia stabileşte domeniile
principale care reclamă măsuri de protecţie şi care presupun fireşte o
legislaţie complementară. Aceste domenii sunt : securitatea şi sănătatea salariaţilor, regimul de muncă al femeilor şi
tinerilor, instituirea unui salariu minim brut pe ţară, repausul săptămânal,
concediul de odihnă plătit, prestarea muncii în condiţii deosebite sau
speciale, formarea profesională precum şi alte situaţii specifice. Legea
fundamentală a stabilit şi durata zilei de lucru, care trebuie să fie în medie,
de cel mult 8 ore. Constituţia garantează dreptul la negocieri colective în materie de muncă şi stabileşte caracterul
obligatoriu al convenţiilor colective.
14. PROTECTIA PROPRIETATII PRIVATE
În
Constituţia ţării noastre se prevede că: „dreptul de proprietate, precum şi
creanţele asupra statului, sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor
drepturi sunt stabilite de lege”. (Art. 44, al. 1) Legea fundamentală face
trimitere la legea civilă şi alte legi, care reglementează detaliat dreptul de
a dobândi proprietatea, de a o folosi, de a dispune liber de ea, precum şi
dreptul de a o transmite. Constituţia prevede şi anumite limite cu caracter de
excepţie în exercitarea dreptului de proprietate. În anumite situaţii unii
titulari pot fi expropiaţi pentru „cauză de utilitate publică”, cu condiţia
care devine obligaţie constituţională pentru stat, formulată astfel: „cu
dreaptă şi prealabilă despăgubire”. Legea fundamentală interzice naţionalizările sau ori ce alte măsuri de trcere silită în
proprietate publică a unor bunuri pe baza aparteneţei sociale, etnice,
religioase, politice sau de altă natură discriminatorie a titularilor.
15.
CARACTERIZAREA INDATORIRILOR FUNDAMENTALE ALE CETATENILOR, CONSACRATE DE
CONSTITUTIE
Fidelitatea
faţă de ţară. (Art.54)
Constituţia României proclamă că fidelitatea faţă de ţară este sacră. Ea revine
tuturor cetăţenilor. Totuşi, Constituţia consacră în mod special depunerea jurământului pentru anumite
categorii de cetăţeni şi anume cei cărora le sunt încredinţate funcţii publice
şi militarii, cărora le cere să răspundă cu
credinţa pentru îndeplinirea obligaţiilor ce le revin.
Apărarea
ţării. (Art.55)
Cetăţenii români au dreptul şi obligaţia să apere ţara. Condiţiile pentru
îndeplinirea îndatoririlor militare se stabilesc prin lege organică.
Constituţia după revizuire nu mai consacră serviciul militar obligatoriu.
Totuşi prevede că : „Cetăţenii pot fi încorporaţi de la vârsta de 20 de ani şi
până la vârsta de 35 de ani, cu excepţia voluntarilor, în condiţiile legii
organice. Observăm că serviciul militar nu se mai referă exclusiv la bărbaţi.
Obligaţia de a plăti contribuţii financiare. (Art.56)
Cetăţenii au îndatorirea de a contribui prin impozite şi taxe, la cheltuielile publice.
Legiuitorul reclamă autorităţilor aşezarea corectă, echilibrată a sarcinilor
fiscale. Constituţia interzice alte prestaţii în afara celor stabilite prin
lege, în situaţii excepţionale.
Exercitarea drepturilor şi libertăţilor cu bună
credinţă. (Art.57)
Legea fundamentală reclamă tuturor persoanelor, cetăţeni români, cetăţeni
străini şi apatrizi, să-si exercite drepturile constituţionale cu bună credinţă, fără să încalce drepturile şi libertăţile
celorlalţi.
16. CARE ESTE ROLUL SI MODUL DE
ORGANIZARE A INSTITUTIEI AVOCATULUI POPORULUI
Este reglementata de Constitutie, art. 58-60, Legea 35/1997
privind organizarea si functionarea institutiei avocatului poporului, cu
modificarile si completarile ulterioare, si regulamentul de functionare.Este o institutie
publica, independenta si autonoma fata de orice alta autoritate publica. Scopul
acesteia consta in apararea drepturilor si libertatilor persoanelor fizice, in
relatiile lor cu autoritatile publice. Anual, avocatul poporului prezinta
rapoarte de activitate parlamentului. In aceste rapoarte avocatul poporului
poate face recomandari parlamentului, privind legislatia sau luarea unor masuri
pentru ocrotirea drepturilor si libertatilor cetatenesti. Avocatul poporului si
adjunctii sai nu raspund juridic pentru opiniile exprimate sau pentru actele pe
care le indeplinesc in virtutea
atributiilor prevazute de lege. Totusi, ei pot raspunde penal pentru alte fapte
decat cele mentionate, dar nu pot fi retinuti, arestati, perchezitionati, decat
in conditii precis stabilite de lege. Desi avocatul poporului are drept scop
apararea drepturilor si libertatilor cetatenilor in raporturile lor cu
autoritatile publice, acesta nu se substituie lor. Seful institutiei este numit
de parlament; adjunctii sunt numiti de catre birourile permanente ale Camerei
Deputatilor si Senatului cu avizul comisiilor juridice ale celor doua camere.
17. CARE SUNT DOMENIILE DE ACTIVITATE ALE INSTITUTIEI
AVOCATULUI POPORULUI
Institutia este specializata pe patru domenii de activitate:
1. Drepturile omului; egalitate de sanse intre barbati si femei; culte
religioase si minoritati nationale.
2. Drepturile copilului; drepturile familiei; drepturile tinerilor;
drepturile pensionarilor si persoanelor cu handicap.
3. Armata; justitie; politie; penitenciare.
4. Proprietate; munca; protectie sociala; impozite si taxe.
18. CARE SUNT ATRIBUTIILE INSTITUTIEI AVOCATULUI POPORULUI,
MODUL SI PROCEDURA DE EXERCITARE ALE ACESTORA
1. Primeste cererile facute de persoanele lezate prin incalcarea
drepturilor si libertatilor cetatenesti de catre autoritatile administratiilor
publice, locale sau centrale si decide asupra acestor cereri.
2. Urmareste rezolvarea legala a cererilor si solicita autoritatilor sau
functionarilor administratiei publice incetarea incalcarilor drepturilor si
libertatilor, repunerea in drepturi a petitionarilor si repararea pagubelor.
3. Daca apreciaza ca ilegalitatea actului sau excesul de putere al
autoritatii administratiei nu poate fi inlaturat decat prin justitie, sesizeaza
instanta competenta de contencios administrativ.
4. Poate sa sesizeze Curtea Constitutionala cu privire la
neconstitutionalitatea legilor, inainte de promulgare prin obiectia de
neconstitutionalitate, sau poate sesiza Curtea Constitutionala cu exceptia de
neconstitutionalitate in cazul unor procese declansate.
5. La cererea Curtii Constitutionale, formuleaza puncte de vedere.
Atributiile le exercita din oficiu sau la cerea persoanelor.
In exercitarea atributiilor sale, avocatul poporului trimite recomandari
prin care sesizeaza autoritatile administratiei publice cu privire la
ilegalitatile actelor sau faptelor administrative.
Face anchete proprii; solicita autoritatilor publice informatii necesare
anchetei; audiaza si ia declaratii de la conducatorii/functionarii institutiei
publice. Daca acesta constata ca plangerile persoanei lezate sunt intemeiate,
va solicita in scris autoritatii administratiei publice sa revoce sau sa
modifice actele administrate in cauza sis a repare pagubele produse sau sa
repuna persoana in situatia antetrioara. Daca ilegalitatile comise nu se
inlatura, avocatul poporului se adreseaza autoritatii administratiei publice
ierarhic superioara.
19. CARE SUNT ROLUL SI ATRIBUTIILE AUTORITATII NATIONALE DE
SUPRAVEGHERE A PRELUCRARII DATELOR CU CARACTER PERSONAL
Are drept obiectiv apararea drepturilor si libertatilor
fundamentale ale persoanelor fizice, in special a dreptului la viata intima,
familiala si privata, in legatura cu prelucrarea datelor cu caracter personal
si libera circulatie a acestor date.
1. Primeste, autorizeaza si solutioneaza notificarile privind prelucrarea
datelor cu caracter personal.
2. Autorizeaza prelucrarile de date in situatiile prevazute de lege.
3. Poate dispune, in cazul in care constata incalcarea legii, stergerea
partiala sau integrala a datelor prelucrate si poate sa sesizeze organele de
urmarire penala sau sa intenteze actiuni in justitie.
4. Pastreaza si pune la dispozitia publicului registrul de evidenta al
prelucrarii datelor cu caracter personal.
5. Efectueaza controale prealabile in situatia in care operatorul opereaza
date cu caracter personale care sunt susceptibile de a prezenta riscuri pentru
drepturile persoanelor.
6. Efectueaza investigatii din oficiu sau la primirea unei plangeri sau
sesizari.
7. Este consultata atunci cand se elaboreaza legi sau acte normative in
domeniul prelucrarii datelor cu caracter personal.
8. Poate formula propuneri de modificare sau completare a legilor
existente cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal.
20. NOTIUNEA SI TIPURILE DE PARTIDE POLITICE
Partidul politic este o asociatie libera de cetateni, uniti
in chip permanent prin interese si idei comune, de un caracter general,
asociatie care urmareste in plina lumina publica sa ajunga la puterea de a
guverna, pentru un ideal etic-social.
1. Clasificarea
dupa ponderea numerica. Partidele se impart in:
·
Partide de cadre
·
Partide de masa
Partidele de masa au un numar de membri, dintre care unii pot sa fie
militanti activi si altii, simpli aderenti. Partidele de masa au inceput sa se
formeze spre sfarsitul sec. XX. Partidele de cadre sunt formate din grupuri
parlamentare si grupuri electorale. Au inceput sa se formeze din prima jumatate
a sec. XIX.
2. Clasificarea dupa gradul de disciplina al membrilor sai, in special al
parlamentarilor, in raport cu orientarea politica stabilita. Partidele se
impart in:
·
Partide suple
·
Partide rigide
3. Clasificarea dupa factorul de natura sociala, economica, ideologica,
religioasa care a stat, sau mai sta, la baza formarii unui partid politic.
4. In perioada interbelica au aparut partidele confesionale, care nu se
identifica cu cele din trecut care s-au intemeiat tinand cont de statutul
economic dar, au introdus in programele lor si valori religioase, de ex.
partidele democrat-crestine au introdus in valorile lor valori religioase.
5. Un criteriu semnificativ pentru clasificarea partidelor politice il
reprezinta doctrinele sau teoriile care stau la baza programului lor.
Teoria reprezinta o conceptie generala cu privire la societate, la raporturile
indivizilor cu societatea si cu statul. Partidele se impart in:
·
Partide conservatoare
·
Partide liberale
·
Partide social-democrate
·
Partide socialiste
·
Partide democratice
·
Partide crestin-democratice
·
Partide ecologice, etc.
Adeseori, criteriul doctrinei se asociaza cu criteriul de clasa sau al
statutului social-economic.
6. Pozitia in raport cu dimensiunea dreapta/stanga.
Initial, acest criteriu a fost legat de atitudinea fata de schimbarea
sociala majora. Astfel, intr-o anumita perioada istorica, partidele
conservatoare erau considerate de dreapta, iar cele liberale de stanga.
Ulterior, partidele conservatoare fie au disparut, fie si-au schimbat statutul,
doctrina, ideologiile.
La stanga – comunistii si socialistii
In centru – liberalii si radicalii
La dreapta – democrat-crestinii si conservatorii
Partidele considerate de extrema dreapta sau stanga, formeaza
alianta politica cu cele care au o ideologie diferita si devin de
centru-dreapta, de centru-stanga
No comments:
Post a Comment